Charles Friedel
Aspect
Charles Friedel | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [3][4][5][6][7] Strasbourg, Franța[8][9] |
Decedat | (67 de ani)[5] Montauban, Midi-Pyrénées, Franța[8] |
Căsătorit cu | Louise Salomé Combes[*] |
Copii | Georges Friedel[*] Jean Friedel[*] |
Cetățenie | Franța |
Ocupație | chimist mineralog[*] cadru didactic universitar[*] |
Limbi vorbite | limba franceză[4] |
Activitate | |
Rezidență | Franța |
Domeniu | chimie |
Instituție | Universitatea din Paris |
Alma Mater | University of Strasbourg Sorbonne |
Organizații | Société philomathique de Paris[*] Academia Franceză de Științe Academia de Științe din Sankt Petersburg[*] Academia Regală Suedeză de Științe Accademia Nazionale dei Lincei Academia Rusă de Științe Bayerische Akademie der Wissenschaften[*] Academia de Științe din Torino[*][1] |
Cunoscut pentru | Reacție Friedel–Crafts |
Premii | Medalia Davy[*] ()[2] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Charles Friedel (Pronunție în franceză: /fʁidɛl/; n. , Strasbourg, Franța – d. , Montauban, Midi-Pyrénées, Franța) a fost un chimist și mineralog francez.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Originar din Strasbourg, Franța, a fost elev al lui Louis Pasteur la Sorbona. În 1876, a devenit profesor de chimie și mineralogie la Sorbona.
Friedel este cunoscut pentru că a dezvoltat reacțiile de alchilare și acilare Friedel-Crafts în 1877,[10][11] și de asemenea pentru încercarea de a produce diamante sintetice.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ Award winners : Davy Medal (în engleză), accesat în
- ^ Charles Friedel, Baza de date Léonore, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Charles Friedel, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Charles Friedel, SNAC, accesat în
- ^ Charles Friedel, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în
- ^ a b Фридель Шарль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ Friedel, C.; Crafts, J.-M. (). „Sur une nouvelle méthode générale de synthèse d'hydrocarbures, d'acétones, etc”. Compt. Rend. 84: 1392–1395.
- ^ Friedel, C.; Crafts, J.-M. (). „Sur une nouvelle méthode générale de synthèse d'hydrocarbures, d'acétones, etc”. Compt. Rend. 84: 1450–1454.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Bataille, Xavier; Braum, Georges (). „La découverte de la réaction de Friedel et Crafts”. Comptes Rendus de l'Académie des Sciences, Série IIC. 1 (4): 293–296. doi:10.1016/S1387-1609(98)80048-0. Mai multe valori specificate pentru
|DOI=
și|doi=
(ajutor) - Crafts, J. M. (). „Friedel Memorial Lecture”. Journal of the Chemical Society. The Society. 77: 993–1019. doi:10.1039/ct9007700993. Mai multe valori specificate pentru
|DOI=
și|doi=
(ajutor) - Willemart, Antoine (). „Charles Friedel (1832–1899)”. Journal of Chemical Education. 26: 3–9. Bibcode:1949JChEd..26....3W. doi:10.1021/ed026p3. Mai multe valori specificate pentru
|DOI=
și|doi=
(ajutor)
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Chisholm, Hugh, ed. (). „Friedel, Charles”. Encyclopædia Britannica. 11 (ed. 11). Cambridge University Press. p. 215.
- Charles Friedel
- Biographie par Georges Lemoine